3 metode de diagnosticare ale afecțiunilor cardiace

447
3-metode-de-diagnosticare-ale-afectiunilor-cardiace.

Afecțiunile cardiace sunt frecvent descoperite cu ajutorul metodelor moderne. Medicii au la dispoziție instrumente variate pentru diagnosticarea și managementul eficient al bolilor cardiovasculare. Importanța diagnosticării timpurii a bolilor de inimă este esențială pentru sănătate. Neglijarea simptomelor cardiace poate avea consecințe grave, inclusiv complicații severe și creșterea ratei de mortalitate.

Există mai multe metode de diagnosticare a afecțiunilor cardiace, fiecare dintre ele oferind informații valoroase pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat. Este important să menționăm că aceste metode de diagnosticare trebuie efectuate de către medici specialiști, pe baza simptomelor și a istoricului medical al pacientului.

1. Ecocardiografie

Ecocardiografia sau ecografia cardiacă este o procedură de diagnosticare non-invazivă care utilizează unde sonore pentru a produce imagini detaliate ale inimii. Această opțiune este importantă în stabilirea diagnosticului și în managementul bolilor cardiovasculare. Imaginile obținute prin ecocardiografie sunt în timp real și ajută la evaluarea structurii și funcției inimii, permițând medicilor să identifice diverse afecțiuni cardiace.

În timpul ecocardiografiei, pacientul este așezat pe o masă de examinare și i se aplică un gel pe piept. Apoi, medicul folosește un dispozitiv numit transductor, care este mișcat pe piept pentru a emite și a primi unde sonore. Aceste unde sonore sunt apoi transformate în imagini detaliate ale inimii, care pot fi vizualizate pe un monitor.

Procedura este nedureroasă și nu implică radiații sau alte substanțe chimice. Poți afla aici mai multe despre prețul ecocardiografiei. Există mai multe tipuri de ecocardiografie:

  • transtoracică – considerată varianta comună de ecocardiogramă;
  • transesofagiană – prin esofag și uneori în stomac;
  • de stres – realizată în timpul sau după o perioadă de exerciții fizice, recomandată și după administrarea unui medicament care accelerează ritmul cardiac;
  • cu substanță de contrast – pentru obținerea unor imagini mai bune. (1)

2. Electrocardiogramă

Electrocardiograma (ECG) este o metodă non-invazivă și crucială pentru diagnosticarea problemelor cardiace. Electrocardiograma poate detecta dacă există probleme cu ritmul normal al inimii sau cu activitatea electrică a acesteia.

Vorbim de o investigație care măsoară activitatea electrică a inimii, oferind informații despre ritmul și funcționarea acesteia. O electrocardiogramă poate identifica aritmii, infarct miocardic, deficiențe în alimentarea cu sânge și oxigen a inimii, defecte sau anomalii ale structurii organului vital.

Procedura de realizare a unei electrocardiograme este simplă și nedureroasă. Se aplică electrozi pe piele, care înregistrează semnalele electrice ale inimii. Pacientul poate simți o ușoară senzație de furnicături la lipirea electrozilor, dar în general, procedura este confortabilă și rapidă.

Este important de menționat că interpretarea rezultatelor ECG trebuie realizată de un medic cu experiență în cardiologie, deoarece sunt necesare cunoștințe și expertiză specializată. În plus, după o astfel de metodă de diagnosticare este important tratamentul care este prescrie sau investigațiile suplimentare ce pot fi uneori solicitate de medic pentru o imagine clară a problemelor pacientului. (1), (2)

3. Holter EKG

Holter EKG este un dispozitiv portabil de monitorizare a activității cardiace, folosit în mod special pentru a înregistra activitatea electrică a inimii pe o perioadă prelungită, de obicei 24 de ore, în timp ce pacientul își desfășoară activitățile zilnice normale. Holterul EKG este compus din electrozi care sunt aplicați pe pielea subiectului și care înregistrează semnalele electrice generate de inimă. Datele prelevate sunt stocate pe un dispozitiv portabil sau pe un card de memorie, iar apoi pot fi descărcate și analizate de către medici pentru a detecta orice anomalii sau tulburări ale ritmului cardiac.

Procedura de monitorizare cu Holter EKG implică aplicarea electrozilor pe pielea pacientului, în zonele specifice, precum pieptul și abdomenul, în scopul înregistrării semnalelor electrice ale inimii. Persoana supusă testării va purta holterul EKG continuu cele 24 de ore, chiar și pe durata somnului. Cu ajutorul acestui dispozitiv, medicii pot obține o imagine completă a activității cardiace, pe o perioadă lungă, putând observa micile variații sau modificări ale activității cardiace care la un EKG standard nu ar putea fi detectate. (1), (2)

Am prezentat în cadrul acestui material 3 metode de diagnosticare ale afecțiunilor cardiace, frecvent utilizate. Medicul specialist are la dispoziție și alte variante de ajutor pentru gestionarea corectă a problemelor cu care fiecare persoană se poate confrunta la un moment dat în viață. Diagnosticul precoce înseamnă aplicarea unui tratament adecvat în cel mai scurt timp, ceea ce crește șansele de vindecare, dar și de prevenire a complicațiilor.

Surse de informare:

1. Common medical tests to diagnose heart conditions – https://www.healthywa.wa.gov.au/Articles/A_E/Common-medical-tests-to-diagnose-heart-conditions, Accesat 29.09.2023

2. Heart disease – https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/heart-disease/diagnosis-treatment/drc-20353124, Accesat 29.09.2023